Mergând pe drumul cel îngust,
Ce duce spre-o eternă viață,
Se-ntâmplă-adesea ca să cazi
În întunericul cel gros,
Cuprins de-o mare ceață.
Când mergi pe calea care-i strâmtă
A muntelui înalt și sfânt,
Mereu aluneci ca pe gheață,
Cu toate că mergi pe pământ.
E greu să te ridici din glod,
Atunci când ai căzut de sus.
Te simți de parcă ești înfrânt,
Te simți zdrobit, te simți distrus.
Dar tu continui să te lupți
Și din prăpastie te ridici;
Urcând încetul cu încetul,
La drum de munte ai ajuns.
Tu din abisu-n care-ai fost,
Urcând, tu ești aici - ești sus!
Te-ai bucurat atât de mult
Și bucuria se revarsă
Din pieptul tău ca o cascadă,
Și fericirea-ți stă alături,
La brațul tău ca o mireasă.