Strigă inimă mai tare!
Strigă suflete din nou!
Strigătul în depărtare
Să se ducă prin ecou.

Sunete încep s-apară
Şi-n adânc ceva se-aude.
Printre ceaţă se ridică
Un hazard de glasuri surde.

Se împrăştie-n văzduh
Şi de vânturi sunt purtate,
Iar apoi de vijelie
Înapoi sunt adunate.

Şi apoi încetoşor
În adânc se reântorc,
Se cufundă în abisul
Plin de gheaţă şi de foc.

Strigătele ard în flăcări,
Îmbrăcate fi'nd în gheaţă
Şi cu-ncentul se transformă-n
Picături ce curg pe faţă.

Glasurile scrum devin,
Vântul a-nceput să bată,
Iar cenuşa ce-a rămas
In văzduh e spulberată...