Ridică-ţi ochii din pământ
Priveşte-mă măcar un pic
De ce nu spui nici un cuvânt?
De ce, de ce nu spui nimic?

Sau poate-acum tu meditezi
La vorbele ce le-am rostit,
Şi cum dorul meu in şoapte
Cu freamăt ţi l-am povestit?

Ridică-ţi ochii din pământ
Şi nu mai sta sfiită-aşa,
Căci vreau atât de mult acum
Să văd din nou privirea ta.

Obrajii-ţi sunt trandafirii
Şi respiraţia-ntretăiată,
Şi ca-ntr-o haină te îmbraci
Cu inocenţa ta de fată.

Buzele-ţi deschizi sfielnic,
În frăgezime umezite,
Şi parcă iar încerci să spui
Doar cuvinte neauzite.

Ridică-ţi ochii din pământ
Şi lasă inima să-ţi cânte,
Să se înalţe cât mai sus,
Şi înspre nori să se avânte.

Ridică-ţi ochii, draga mea
Şi lasă ca să se topească
Privirea ta-n privirea mea,
Extazul să te ameţească.

Iar eu în braţe să te prind
Când vei începe a apune,
Când tu vei încerca suav,
Nedesluşit ceva a spune.

Şi-atunci când ochii vei deschide,
Când încerca-vei să priveşti
Aş vrea mereu în ochii mei,
Etern ca să te oglindeşti.