Pas în pas alături
Ei lasă urme pe asfalt.
Chiar dacă frig e-afară,
Dar al lor suflet este cald.

Se-aude-o întrebare
Cu-n susur blând şi tremurat,
Dar vine şi răspunsul
De aerul de-afară îngheţat.

Şi mai urmează-o întrebare
De o scânteie îndemnată,
Ca să menţină-o convorbire,
Ce pare să se stingă-ndată.

Şi iar tăcerea se aşează
În locul sufletului cald,
Cu un buchet de flori de gheaţă,
Suflat cu fire de smarald.

Privesc încet spre stânga,
Dar nu mai înţeleg:
Eu stau acum pe loc
Sau trebuie s-alerg?

Pas de pas se depărtează.
Se-aude-un vuiet neauzit.
E vântul ce-a-nceput să bată
In stânga mea necontenit.

Pasul se indepărtează,
Căutând un loc de mas,
Ca să fie încălzit
În alt loc de popas.

Iar eu stau şi tot privesc
Cu un zâmbet inversat.
A rămas în urma ta
Susurul înfrigurat.

Au rămas şi întrebări,
Tăinuite-uşor pe faţă.
Iar in suflet a rămas
Scumpul tău buchet de gheaţă.