Mă retrag încetişor
La început de noapte
Când cuvintele-ncep
A fi spuse-n şoapte.

Mă retrag încet
La început de seară
Când vorbele-au gust
De cireaşă-amară.

Mă retrag sfiit
Cu privirea coborâtă
Ca să nu privesc
Privirea-ţi uimită.

Mă retrag pe ascuns
Să nu fiu observat
Cum las urme adânci
Pe pământul uscat.

Mă retrag pe un timp
Poate nedefinit
Până la clipa în care
De mine-ţi vei fi amintit.