Aş vrea acum să-ţi spun ce simt,
Dar cum să-ţi spun ce simt acum?
Păşind încet peste confuzii
Încerc să îmi croiesc un drum.

Un drum clădit doar din suspine,
Un drum zidit din gânduri sumbre,
Printre copacii doborâţi,
Ascunşi încet de tainici umbre.

Dar nici cuvinte nu-mi ajung
Să fac din drum măcar cărare
Şi să trasez uşor condeiul,
Să scriu cu slove ce ma doare.

Ah, cât aş vrea să-ţi spun ce simt,
S-auzi a inimii acorduri,
Tonalităţi în vâlvătăi,
Gravând în suflet doar fiorduri.

Sau să încerc ca să pictez
Cu sentimente scrijelite,
Să zugrăvesc în monocrom
Afecţiuni nedefinite...?

Şi totuşi, cum să-ncerc să-ţi spun,
Fără de piedici să-ţi vorbesc,
Dezlănţuit să mă destăinui,
Suflarea să ţi-o dăruiesc?

Dar ceaţa deasă nu mă lasă;
M-asediază cu-al ei fum.
Aş vrea să-ţi spun acum ce simt,
Dar cum să-ţi spun ce simt acum?